EVVIVA U LIBECCIU
O quant'ellu mi piace di parlà! Cù i parenti, l'amichi, i paesani
è i furesteri chì m'amparanu sempre centinai d'affari interessanti...
Sò cusì fattu chì adoru scambià qualchì parulluccia è s'ella vene
di principià un cuntrastu puliticu o altru. Ma l'omi, una volta chì
li cunoscu appena, sò quasi sempre ciò ch'hà da esce da a so bocca.
Tandu, mi messu à parlà cù a natura.
Ùn pare forse micca da a l'uchjata primaticcia ma, o quant'è cose
ch'ella sà ! Ogni culore palesa un sintimu cecu, una passione infiarata,
una brama inzuccherata, un amore appena spuntatu... Ogni forma spantica
un sapè anzianu, una bellezza senza età ne nome... Ogni mughju ci
sveglia : u cantu di l'acelli inguantati da u calore di quellu chì
ghjucherà abeternu à piattatella cù a luna, l'ira di u sciloccu chì
vuleria supranà à a forza di u Libecciu. Questu hè u miò più vicinu
cunsiglieru. Sempre stinza un orechja astuta per ascultà mi parlà
ore è ore di a miò esistenza urdinaria. Li dicu tuttu, da anni hè
u miò cunfidente. Pò quandu piglia fine a miò piccula lagnanza, mi
risponde d'omu à omu. Mi fideghja l'ochji in l'ochji è cappia tuttu
ciò chì pesa nant'à u so core di giovane vechjettu. M'insegna a strada
chì ci vole à piglià. Sè sò cintu da strazii o affani, si mette à
chjamà tutti i so amichi è tandu, l'alburu, u fiore è ancu u mare
mi porghjenu una manu fraterna. L'alburu smaniata, a ceppa techja
rimina i ghjamboni chì lampanu una chjama erghita à u fiore. Quellu
face sventulà i so petali chì sparghjenu in l'aria veraniccia u so
musculellu acetu chì si ne và à ciricà à cimiciccula di u mare. Tandu
st'aghjona turchina s'assumiglia à u stadiu di Bastia : u turchinu
sposa u biancu per u megliu è, à e volte anche per u peghju. S'intriccianu
cum'è a morta è a scopa... Sulidarità ùn hè una parolla vana per a
natura. È quand'elli si mettenu à festighjà ! Ohimella ! Parenu tuttu
una banda di zitelli ch'anu e smaine quandu aspettanu à i rigali cascati
da i nuli cù babbu natale è a so barba sciumosa. Ancu stancu è frustu
da u pesu di l'ore, u Libecciu busca un energia maistrale per fà ci
tutti ballà u quadrigliu nant'à a parochja. Eppò pussede un sensu
di u spiritu tremendu. Ùn la sapite forse micca ma quandu soffia in
timpesta, vole solu mette a nostra risa à u provu. In fine, u Libecciu
ellu, ùn s'hè scurdatu di a Filetta è parla corsu ! Tandu, averete
capitu megliu perchè mi piace tantu l'amicu Libecciu chì sciapa e
fune...
|
|
U BATTELLU DI A VITA
U battellu di a vita
Mi rammenta ogni mane
Senza tè hè lu dumane
A miò penna vogliu striddà
U battellu di a vita
Mi porta sin'à a terra
Di culore calamita
Duve hè sbandita a guerra
U battellu di a vita
Hè una pagina bianca
Chì vole esse culurita
Per ùn esse mai stanca
U battellu di a vita
Hè un sceltu sempre à fà
A libertà appiccata
À u passu chì ferma à fà
U battellu di a vita
Si chjamerà ugualità
Per piantà puru a lita
Chì sterpa a nostra umanità
U battellu di a vita
U feremu noi scambià
Per tè s'apre a nova via
Prestu serà realità
15-IX-2000
|